galben de Iulie-floarea soarelui
Mă-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.
Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.
Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Şi peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare…
Floarea soarelui- Demosteme Botez
pentru un moment am crezut ca imaginile cu floarea-soarelui sunt cele surprinse de mine, insa m-am dezmeticit imediat. m-a indus in eroare faptul ca imaginile imortlizate de tine au fost facute in amurg, si ca norii aveau aceeasi prezenta subtila dar nu discreta, asemeni cu cei vazuti de mine, intr-un alt amurg… ar fi bine sa pastrezi fondul poetic al pozelor tale si sa il intaresti cu cate vreun vers, asa cum ai facut cu florile de crin… iertaciune.
foarte frumoasa si seria asta, bravo Mihaela!
multumesc frumos Dan
Felicitari pentru fotografii 🙂
Unde ai reusit sa gasesti asa lan de floarea soarelui superb ?
multumesc frumos pt vizita si comment… Daca iesi din buc, cu siguranta gasesti un lan de fl soarelui.. Eu am gasit pe langa Snagov.
O serie foarte frumoasă!
multumesc